Pentru iubitorii de lectură
– Jurnal
– Ediţia a II-a
CITATE DIN CARTE
,,În noaptea asta, voiam doar să-ţi trimit toată iubirea mea. Să te înveleşti cu ea când ţi se va face frig. Eu o fac mereu. Şi nu mă mai tem de iarnă."
,,Cuvintele mele dau la o parte toată ceaţa dintre noi, lăsând adevărul şi lumina să ne scrie."
,,Dar poate că unele poveşti sunt menite să rămână mereu acolo, în întuneric, doar acolo se pot împlini, în adâncul viselor, doar acolo strălucesc. Lumina le omoară. Le dezintegrează până ce ajung doar umbra celor care au fost. Devin serbede, anoste, fade, fără noimă."
,,Am înţeles acum că am cuprins iubirea în cele mai desăvârşite clipe ale ei. În zbor şi în căderi, în zbuciumul apelor şi-n liniştea cufundată în munţi, am chemat-o, am cunoscut-o, am cântat-o, am pierdut-o."
Descriere carte
Când am început această carte, am scris despre stele care cad, neştiind că începutul va fi chiar finalul.
,,Strălucind mai mult decât niciodată” reprezintă un jurnal introspectiv, intim şi sincer, despre trăiri, iubirea neîmpărtăşită, clipe eterne, drumul spre sine însuşi, pierdere şi regăsire; un amalgam de emoţii şi stări, de reflecţii psihologice, de monologuri şi strigăte înăbuşite, pentru ca într-un final acel zbucium interior să se metamorfozeze.
Plata poate fi efectuată:
Prin Stripe (plata online cu cardul).
Important: După ce introduceţi cartea în coşul de cumpărături, este necesar să vă treceţi adresa de e-mail pe care doriţi să fie livrată cartea electronică (în format pdf). Aceasta va fi trimisă pe adresa de e-mail furnizată în maxim 24 ore de la procesarea plăţii. Odată ce aţi primit cartea, aceasta poate fi descărcată de câte ori doriţi, neavând termen de expirare.
"Nu am avut niciodată sclipirea ta de geniu. Şi nici curajul de a înţelege dureroase adevăruri. Dar acelaşi tumult îmi va curge prin vene, prin aceleaşi mări agitate mă voi scufunda, căutându-mă. Aceeaşi nebunie cumplit de sublimă îmi va fi tovarăşă de drum. Puţini o vor înţelege. Şi mai puţini îi vor zâmbi.
Poate că preţul pe care l-am plătit e prea mare. Poate că tot acel avânt cu care ne aruncăm, simţindu-ne atât de liberi în haosul din sufletul nostru, poate că tocmai el e cel care ne aduce la marginea prăpastiei. Poate că oamenii ca noi nu-şi vor găsi niciodată liniştea, oricâtă pace ar avea în jurul lor. Ceva, în adâncul lor, se va răzvrăti mereu împotriva propriei fiinţe. Vor căuta furtuni pentru a se simţi vii, vor căuta solitudinea în tumult şi zbuciumul în singurătatea lor. Şi oricât ar iubi şi ar ajuta oamenii, pentru ei înşişi nu vor găsi niciodată vindecare. Nimeni nu va putea să-i ia de mână şi cum ziceai tu cândva „să-i ajute să treacă peste marea de suferinţă, în căutarea sensului pierdut al bucuriei de a trăi.” Dar iubirea le va fi mereu tovarăşă de drum. Va fi steaua lor din întuneric ce va străluci, atât de puternic, printre nori."
"Abia atunci când cade o stea, lumina pe care o lasă în urma ei ne trezeşte. Şi lumea nu va mai fi niciodată la fel. O priveşti speriat cum cade şi nu o poţi opri, nu poţi face nimic ca să o aduci înapoi. Ai vrea să cazi şi tu odată cu ea, dar eşti blocat aici, sub cerul ăsta gol.
A fost acolo atâta timp… şi n-ai ştiut să te bucuri. Nu ştiai că eşti fericit. O, Doamne, cât erai de fericit!"
,,Pe M. o veţi întâlni adesea stând timidă şi, totuşi, încrezătoare în sine, într-un colţ de Univers, fumând etern aceeaşi ţigară ce se schimbă doar aparent şi al cărei fum se transformă pe dată în rânduri ce se cer a fi negreşit scrise.
Opera Mariei îl va face pe cititor să se scufunde în abisul interminabil al emoțiilor dintr-o aparent banală zi de joi, vineri, sau care i-o mai fi numele.
Va reuși să te ridice și să te doboare cu fiecare impresie a lui M., dar cel mai important îți va reaminti că ești om și te va face să-ți accepți soarta de animal emoțional cu care ai fost hărăzit.
Când totul se erodează și preschimbă permanent, norocos să fii să-ți păstrezi neschimbat zâmbetul.
Cu dragoste, R.”
Maria Dumitraşcu (Aimee)
Bine aţi venit în universul minunat al lecturii! Cărţile pe care le-am scris sunt smulse din inima mea, cu lacrimi şi cu voluptate, şi sunt trimise în lume. Să o cunoască, să se lase iubite sau neatinse de nicio inimă, să se lase rescrise şi trăite de plăsmuirea unei minţi, să rămână sau să se piardă în negura vremurilor.